Imnul Ligii Campionilor trebuie să dea putere, mai ales dacă acum câteva luni schimbai pase cu Semeghin în Suceava. Șansa de a intra în istorie se joacă acum, iar Sporting nu e bau-bau. Sau nu e un bau-bau atât de mare pe cât puteau să fie alții. Acum nu mai contează fotbalul, suntem lămuriți, contează dorința. Pofta, foamea de strălucire, oricât de ciudat poate suna asta. Golofca începe cu 120 km/h, atât de tare încât Gelson Martins dă cu el de pământ ca să evite șocul. Alibec s-a cumințit, nu dă din mâini, aleargă cu ei în spate. Primele minute nu îi convin lui Jorge Jesus. Antrenorul e agitat, ușor nervos, și transmite indicații. Portughezii se încordează imediat și pun presiune. Corner bun, dar Dost pune capul aiurea. Imediat, Momcilovic face o tâmpenie, pune mâna pe minge, însă Brych e al nostru la faza asta. Sau poate că n-a fost, arbitrajele din Liga 1 ne-au corupt.
Presiunea e a lor, dar nu se concretizează, totul în timp ce FCSB pică în păcatul lungă și pe a doua. Alibec e izolat, e insulă în Atlantic, așa că trimite rachete de la distanță. Și atunci când prinde poarta e degeaba, nu e nimeni pe aproape ca să profite de respingerile lui Rui Patricio. Orgoliul portughezilor e mare, atât de mare încât țin să răspundă atunci când FCSB îndrăznește prea mult. Acuna îi prinde dormind pe Enache și pe Larie, pleacă cu demaraj, cu „scârț” de lângă ei, însă șutul la colțul lung ciupește bara. Sporting e pe spike-uri ca la EKG, au și momente în care sunt jos, iar FCSB are mingea la picior. Alibec îi nimicește pe doi adversari în banda stângă, intră în careu, dar nu pasează și șutul e blocat. Brych arbitrează bine, iar asta ne dă curaj. Enache intră tare, Teixeira la fel, joacă bărbătește românii. Prea bărbătește pentru Tănase, cel care e atât de firav încât e scos de pe traiectorie și de tragerile discrete de tricou, nu contează în duelurile care implică atingere. Și culmea, echipă cu reclamă de „echipă tehnică” se bazează pe fazele fixe, pe mingi înalte pentru Dost. E zero la zero după 45 de minute, Dică are nevoie de înțelepciune pentru discursul din vestiar.
Alibec și Brych strălucesc în repriza a doua
Jesus și-a dat seama că poate să fie mai greu, așa că a dat recomandări de prudență. Nu se mai aruncă nimeni peste apărare, însă Morais și Enache dau impresia că sunt mereu la limită, că fac tot posibilul să evite dezastrul aproape la fiecare fază de apărare. FCSB începe să se mulțumească cu ideea de egal, iar Tănase continuă să nu existe, lucru care face inutilă orice încercare de a evita mingile lungi. Golofca iese imediat, îl lasă pe Amorim, iar la faza următoare Teixeira preia prost o centrare din lovitură liberă și ratează o șansă bună.
E greu de spus care e echipa mai bună pe teren. Teoretic, Sporting. Asta pentru că are mingea mai mult, încearcă să combine și să finalizeze. Dar problema lusitanilor e fix asta, încearcă. Și atât! FCSB rezistă deștept, chiar dacă Enache și Morais sunt tot mai slabi, tot mai ușor de depășit. Primul se și bagă unde nu îi fierbe oala, vrea să execute o lovitură liberă dintr-o poziție bună, dar trimite vreo 20 de metri pe lângă poartă. Trece timpul, trece și avântul portughezilor. FCSB e tot mai aproape, agonizant chiar. Alibec e oprit din cursă, singur cu portarul, de o semnalizare greșită. Apoi, același Alibec pasează ca la FIFA18, din combinație de butoane, și-l lasă singur pe Enache. Continuarea e previzibilă pentru cei care îl urmăresc pe fundaș în ultima vreme, ratare!
Brych obosește și el. Se lasă păcălit de Coentrao la o fază la care fundașul cade de lângă Pintilii, așa că mijlocașul FCSB primește al doilea galben. E minutul 80, va fi greu! E luptă, dar vicecampioana rezită. Alibec aleargă ca niciodată, Momcilovic își pune tibia la bătaie, Larie face alunecare după alunecare, atitudinea e așa cum trebuie! Niță face spectacol, e Spiderman, Batman și Jokerul în aceeași fază! Și e gata! Sporting – FCSB 0-0, un rezultat bun și, mai important, rezultat venit după un meci în care am văzut că reclama poate fi mincinoasă câteodată.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER